- stấnjen
- s. m., pl. stấnjeni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
stấnjen
Look at other dictionaries:
stânjen — STẤNJEN, stânjeni, s.m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă şi regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unităţi de… … Dicționar Român
variegata — STÂNJEN s. I. (prin Transilv.) şing. (Un variegata de lemne.) II. (bot.) 1. (Iris germanica) v. stânjenel. 2. (Iris variegata) iris, stânjenel, (reg.) lilion păsăresc. 3. stânjen de baltă v. stânjenel; stânjen galben v. stânjenel. Trimis de… … Dicționar Român
stânjenel — STÂNJENÉL, stânjenei, s.m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi în formă de sabie şi cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stânjen (Iris). [var.: (pop.) stânjinél s.m.] – Stânjen + suf. el.… … Dicționar Român
crin — CRIN, crini, s.m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie şi cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ♢ Compuse: crin de pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile… … Dicționar Român
Romanian units of measurement — The measures of the old Romanian system varied greatly not only between the three Romanian states (Wallachia, Moldavia, Transylvania), but sometimes also inside the same country. The origin of some of the measures are the Latin (such as iugr… … Wikipedia
spetează — SPETEÁZĂ, speteze, s.f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care îşi reazămă spatele cel care şade; spătar1, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care serveşte ca element de sprijin sau de legătură între diverse părţi ale… … Dicționar Român
cocoş — COCÓŞ, (I, III, IV) cocoşi, s.m., (II) cocoaşe, s.n. I. s.m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roşie dezvoltată, cu cioc ascuţit şi cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). ♢ expr. Cânta cocoşul… … Dicționar Român
galben — GÁLBEN, Ă, galbeni, e, adj., subst. 1. adj. De culoarea aurului, a lămâiei etc. ♢ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în ţările tropicale,… … Dicționar Român
iris — ÍRIS, (I) irisuri, s.n., (II) irişi, s.m. I. s.n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găseşte pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla … Dicționar Român
liliegalbenă — LILIE GÁLBENĂ s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben. Trimis de siveco, 21.11.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
